Exista o serie de masuri de stimulare a angajatorilor in vederea angajarii in munca a acestor categorii speciale de someri, dupa cum urmeaza:
- 12 luni scutire la plata contributiei datorate de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj
Temeiul normativ: art. 85 alin 1 din Legea 76/2002
Obiectul scutirii: contributia lunara a angajatorului la bugetul asigurarilor pentru somaj aferenta persoanelor incadrate din aceste categorii.
-12 luni subventie lunara de la stat

Temeiul normativ: art. 85 alin 1 din Legea 76/2002

Subventia lunara acordata: egala cu valoarea indicatorului social de referinta in vigoare in luna in care se face plata, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorii, respectiv, in prezent, 500 lei.

Pentru ambele masuri prevazute mai sus: Perioada de scutire/acordare: 12 luni.

Conditii principale pentru acordare:
• raporturile de munca cu persoanele angajate din aceste categorii sa fie mentinute cel putin 2 ani;
• persoanele mentionate sa fie incadrate in munca pe perioada nedeterminata;
• persoanele angajate din aceste categorii sa nu fi avut raporturi de munca cu angajatorul in ultimii 2 ani.
Restituirea sumelor
• in cazul in care raportul de munca inceteaza anterior expirarii termenului de 2 ani, daca incetarea are loc in temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) si f) si art. 65 din Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare sau, pentru functionarii publici, in temeiul art. 97 lit. b), art. 98 alin. (1) lit. e) si art. 99 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 188/1999, republicata;
• in acest caz, se restituie in totalitate sumele incasate pentru fiecare persoana, plus dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei in vigoare la data incetarii raporturilor de munca sau de serviciu;
• de asemenea, in aces caz, angajatorii nu mai put beneficia de o noua subventie din bugetul asigurarilor de somaj pe o perioada de 2 ani de la data incetarii raporturilor de munca.

Angajarea de persoane cu handicap

Masurile de stimulare a angajatorilor in vederea angajarii in munca a acestor categorii speciale de persoane sunt prevazute atat in Legea 76/2002 cat si in Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (Legea 448/2006), fiind dupa cum urmeaza:
- 12 luni subventie lunara de la stat
Temeiul normativ: art. 85 alin. 2 din Legea 76/2002

Subventia lunara: egala cu valoarea indicatorului social de referinta in vigoare in luna in care se face plata, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorie, respectiv, in prezent 500 lei.

Perioada de acordare: 12 luni

Conditii principale pentru acordarea scutirii:
• angajatorul:
o are cel putin 50 de salariati, iar persoanele cu handicap angajate reprezinta cel putin 4% din numarul total de angajati; sau
o are mai mai putin de 50 de salariati si angajeaza in munca persoane cu handicap.
• persoanele cu handicap sa fie incadrate in munca pe perioada nedeterminata;
• raporturile de munca cu persoanele cu handicap sa fie mentinute cel putin 2 ani;
• persoanele cu handicap sa nu fi avut raporturi de munca cu angajatorul in ultimii 2 ani;

Restituirea sumelor
• in cazul in care raportul de munca inceteaza anterior expirarii termenului de 2 ani, daca incetarea are loc in temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) si f) si art. 65 din Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare sau, pentru functionarii publici, in temeiul art. 97 lit. b), art. 98 alin. (1) lit. e) si art. 99 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 188/1999, republicata;
• in acest caz se restituie in totalitate sumele incasate pentru fiecare persoana, plus dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei in vigoare la data incetarii raporturilor de munca sau de serviciu;
• de asemenea, in aces caz, angajatorii nu mai pot beneficia de o noua subventie din bugetul asigurarilor de somaj pe o perioada de 2 ani de la data incetarii raporturilor de munca;
- deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptarii locurilor de munca protejate si achizitionarii utilajelor si echipamentelor utilizate in procesul de productie de catre persoana cu handicap;
- pentru persoana cu handicap, angajata pentru munca la domiciliu, deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de munca, precum si a cheltuielilor cu transportul materiilor prime si al produselor finite la si de la domiciliul;
- decontarea din bugetul asigurarilor pentru somaj a cheltuielilor specifice de pregatire, formare si orientare profesionala si de incadrare in munca a persoanelor cu handicap;
Temeiul normativ (pentru masurile de deducere si decontare): art. 84 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Angajarea de Ucenici
- subventie lunara acordata de stat pe perioada contractului de ucenicie
Temeiul normativ: art. 17 alin. 1 lit. a din Legea 279/2005, privind ucenicia la locul de munca.
Subventia lunara: egala cu 50% din valoarea indicatorului social de referinta din luna in care se face plata, respectiv, in prezent, 300 lei.

Subventia se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat de ucenic, precum si pentru perioada concediului anual de odihna al ucenicului.

-decontarea cheltuielilor lunare cu instruirea teoretica a ucenicului

Temeiul normativ: art. 17 alin. 1 lit. b din Legea 279/2005, privind ucenicia la locul de munca.

Perioada de acordare: pe durata contractului de ucenicie la locul de munca. Aceasta durata este de minim 6 luni si maxim 3 ani.
Facilitatile nu se acorda pe perioada de proba prevazuta in cuprinsul contractului de ucenicie la locul de munca, precum si pe perioada in care raporturile de munca sunt suspendate.

Sumele se acorda de la data expirarii perioadei de proba cuprinse in contractul de ucenicie la locul de munca, iar decontarea cheltuielilor, mentionata mai sus, se face numai daca angajatorul face dovada derularii pregatirii teoretice a ucenicului la un furnizor de formare profesionala autorizat conform prevederilor legale in vigoare pentru calificarea sau ocupatia respectiva.

Conditii principale pentru acordarea sumelor:
• existenta unui contract de ucenicie la locul de munca incheiat in conformitate cu Legea 279/2005;
• anterior incheierii contractului de ucenicie, persoana in cauza sa nu fi avut incheiat cu angajatorul un alt contract de ucenicie la locul de munca;
• raporturile de munca cu ucenicul sa fie mentinute pe perioada determinata stabilita prin contractul de ucenicie la locul de munca;
• angajatorii sa incheie cu agentia pentru ocuparea fortei de munca o conventie in acest sens in termen de 30 de zile de la data expirarii perioadei de proba cuprinse in contractul de ucenicie la locul de munca;

Restituirea sumelor
• in cazul in care raportul de munca incheiat cu ucenicul inceteaza anterior datei expirarii contractului de ucenicie la locul de munca, daca incetarea a avut loc din motivele prevazute la art. 55 lit. b), art. 56 lit. c), e) si f) si art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;
• in aces caz, angajatorii sunt obligati sa restituie, in totalitate sumele incasate de la bugetul asigurarilor pentru somaj pentru fiecare ucenic, plus dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in vigoare la data incetarii raporturilor de munca;

In conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi ale Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 2870/2010 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP), societăţile comerciale vor depune situaţiile financiare anuale şi documentele anexate acestora pentru exerciţiul financiar 2010 numai la unităţile teritoriale ale MFP.

De asemenea, societăţile-mamă sunt obligate să depună la unităţile teritoriale ale MFP copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate.

Documente însoţitoare

Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

De asemenea, situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:

- politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

- situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;

- persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

Situaţiile financiare anuale depuse la unităţile teritoriale ale MFP vor fi însoţite de formularul „Date informative”, cod 30, şi de formularul „Situaţia activelor imobilizate”, cod 40.

Atenţie! Situaţiile financiare anuale, raportul administratorului, respectiv al consiliului de administraţie sau al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, după caz, se depun la unităţile teritoriale ale MFP în format hârtie şi în format electronic sau numai în formă electronică, având ataşată o semnătură electronică extinsă.

Situaţiile financiare anuale trebuie să fie semnate şi ştampilate de persoanele în drept (directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie), conform legii.

Termen de depunere

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, termenul pentru întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale MFP a situaţiilor financiare anuale de către societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome şi institutele naţionale de cercetare-dezvoltare este de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar (30 mai 2011).

Subunităţile înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate depun situaţiile financiare anuale aferente exerciţiului financiar 2010 la unităţile teritoriale ale MFP în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

Important! Pentru completarea situaţiilor financiare anuale se utilizează programul de asistenţă elaborat de MFP care conţine formularistica necesară şi programul de verificare cu documentaţia de utilizare aferentă.

Publicitatea situaţiilor financiare anuale

În vederea efectuării publicităţii legale, MFP transmite, electronic, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în formă electronică, copii de pe următoarele acte: situaţiile financiare anuale şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul şi, după caz, raportul consolidat al consiliului de administraţie, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum şi indicatorii economico-financiari necesari efectuării publicităţii legale.

Publicitatea legală se realizează prin menţionarea în registrul comerţului a depunerii situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul consiliului de administraţie, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum şi prin publicarea indicatorilor economico-financiari extraşi din acestea.

Important! Societăţile comerciale care au o cifră anuală de afaceri de peste 10 milioane lei au obligaţia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, un anunţ prin care se confirmă depunerea situaţiilor financiare anuale, raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, după caz.

Pentru societăţile comerciale a căror cifră anuală de afaceri nu depăşeşte 10 milioane lei, anunţul va fi publicat, pentru acces gratuit, pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Sancţiuni

Constituie contravenţie nerespectarea reglementărilor emise de MFP cu privire la întocmirea, semnarea şi depunerea în termenul legal la unităţile teritoriale fiscal a situaţiilor financiare anuale şi, după caz, a situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportărilor contabile. Astfel, se sancţionează cu amendă:

- de la 2.000 la 3.000 lei pentru neîntocmire şi nesemnare;

- de la 300 la 1.000 lei pentru nedepunerea în termenul legal, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 1 şi 15 zile lucrătoare;

- de la 1.000 la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 16 şi 30 de zile lucrătoare;

- de la 1.500 la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare.

*

Baza legală: Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare; Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080/30.11.2005; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674/04.10.2010; Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 2870/2010 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor anuale la unităţile teritoriale ale ministerului Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889/30.12.2010.

Modalităţi de corectare a documentelor

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:

- în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;

- în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.

În situaţiile în care baza de impozitare a TVA se ajustează potrivit prevederilor   prevăzute la art. 138 CF, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.

Dacă o persoană impozabilă a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de TVA prevăzute la art. 143, 144 sau 144 indice 1 CF, aceasta poate corecta facturile emise, conform prevederilor conform prevederilor art. 159 alin. (1) lit. b CF, aplicând regimul de scutire corespunzător operaţiunilor realizate.

Corectarea documentelor în cazul unei inspecţii fiscale

Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie către beneficiari. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 – 147 indice 1 CF.

Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea TVA în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) CF sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator.

Important! Furnizorul/Prestatorul are dreptul să corecteze anumite informaţii din factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) CF, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacă a fost supus unei inspecţii fiscale. Această factură va fi ataşată facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.

Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) CF, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată, care vor fi preluate de asemenea într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze TVA înscrisă în respectivele facturi.

Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a TVA înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 – 147 indice 1 CF, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 147 indice 1 alin. (2) CF, respectiv 5 ani.

De reţinut! Prevederile privind corectarea documentelor stipulate la art. 159 CF se aplică numai de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11) CF.

*

Baza legală: art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 81 indice 2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

EMITENT:      MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

Nr. 1.439 din 29 aprilie 2011

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.930 din 28 aprilie 2011

PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 300 din  2 mai 2011

Având în vedere prevederile art. 15 din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri,

în temeiul art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, interimar, şi ministrul finanţelor publice emit următorul ordin:

ART. 1

Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ART. 3

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul muncii, familiei şi

protecţiei sociale, interimar,

Emil Boc

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

ANEXA 1

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

ART. 1

(1) Registrul de evidenţă a zilierilor, denumit în continuare registru, reprezintă:

a) document oficial cu regim special de evidenţă a lucrătorilor zilieri;

b) sursă de date pentru elaborarea pe plan naţional a politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă şi combaterii muncii fără forme legale, precum şi în domeniul fiscal;

c) sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic cum ar fi: statistica curentă, urmărirea indicatorilor referitori la evoluţia gradului de ocupare şi al pieţei muncii, monitorizarea nivelului muncii fără forme legale, cu precădere în anumite domenii de activitate, organizarea unui sistem de anchete prin sondaj.

(2) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare a registrului sunt cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

ART. 2

(1) Pentru asigurarea unei evidenţe unitare referitoare la utilizarea forţei de muncă a lucrătorilor zilieri, beneficiarul de lucrări, definit conform Legii nr. 52/2011, organizează conducerea şi ţinerea la zi a registrului.

(2) Înregistrarea în registru se face în ordine cronologică, pentru toţi zilierii cu care beneficiarul are raporturi de muncă în baza legii, conform instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 52/2011.

(3) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011, beneficiarul de lucrări transmite către inspectoratul teritorial de muncă o copie a registrului conţinând înregistrările din luna precedentă, certificată “conform cu originalul”.

ART. 3

(1) Beneficiarii de lucrări care au înfiinţate sucursale, agenţii, reprezentanţe, puncte de lucru sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, cărora le-au delegat competenţa de a încheia raporturi juridice cu zilieri, pot delega acestora şi competenţa conducerii, completării şi transmiterii către inspectoratele teritoriale de muncă a copiei registrului conform art. 2 alin. (3).

(2) Registrul se păstrează la sediul beneficiarului de lucrări şi/sau, după caz, la sediul sucursalei, agenţiei, reprezentanţei, punctului de lucru sau al altor asemenea unităţi fără personalitate juridică.

(3) Registrul va fi numerotat, parafat şi legat.

(4) Beneficiarul de lucrări răspunde de respectarea prevederilor legale privind conducerea, completarea şi păstrarea registrului, fiind responsabil de corectitudinea datelor înscrise în registru.

ART. 4

(1) La fiecare înscriere a unui zilier în registru numele şi prenumele se înscriu cu literele mari de tipar, cu menţionarea şi a iniţialei tatălui.

(2) Denumirea beneficiarului de lucrări se înscrie în registru cu litere mari de tipar, fără prescurtări. Prescurtările permise sunt:

a) S.C. – societate comercială;

b) S.A. – societate pe acţiuni;

c) S.R.L. – societate cu răspundere limitată;

d) S.N.C. – societate în nume colectiv;

e) S.C.S. – societate în comandită simplă;

f) S.C.A. – societate în comandită pe acţiuni.

ART. 5

(1) Inspectoratele teritoriale de muncă vor înainta semestrial Inspecţiei Muncii rapoarte privind evoluţia numărului de zilieri pe domenii de activitate, numărul de cazuri depistate fără forme legale, măsurile sancţionatoare dispuse în respectivele cazuri, precum şi alte informaţii solicitate de Inspecţia Muncii.

(2) Inspecţia Muncii va centraliza, la nivel naţional, datele din rapoartele inspectoratelor teritoriale de muncă şi va comunica semestrial Ministerului Muncii, Familiei, şi Protecţiei Sociale un raport, pe suport hârtie şi în format electronic, privind evoluţia numărului de zilieri pe domenii de activitate, numărul de cazuri depistate fără forme legale, precum şi măsurile sancţionatoare dispuse în respectivele cazuri.

ART. 6

Registrul se tipăreşte şi se înseriază de Imprimeria Naţională, iar distribuirea acestuia se face, la cerere şi contra cost, de Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă.

ART. 7

(1) Înscrierea datelor în registru se face numai cu cerneală sau pastă albastră.

(2) Orice modificare a datelor înscrise se face prin tăierea cu o linie orizontală cu cerneală sau pastă roşie şi prin înscrierea datelor corecte de asemenea cu cerneală sau pastă roşie, lăsându-se vizibilă înscrierea anterioară şi prin aplicarea ştampilei şi semnăturii beneficiarului de lucrări.

ART. 8

(1) Înscrierea datelor se face în ordinea cronologică a utilizării zilierilor. Registrul se întocmeşte zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor.

(2) Nu se lasă pagini şi poziţii libere între paginile registrului.

(3) Pe prima pagină a registrului se completează datele de identificare ale beneficiarului de lucrări.

ART. 9

(1) Venitul realizat de zilieri sub forma remuneraţiei zilnice pe fiecare beneficiar de lucrări reprezintă venit asimilat salariului, pentru care sunt aplicabile prevederile cap. III “Venituri din salarii” al titlului III “Impozit pe venit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Zilierii datorează impozit pentru venitul realizat sub formă de remuneraţie brută zilnică. Impozitul se calculează de către fiecare din beneficiarii de lucrări prin aplicarea cotei de 16% asupra remuneraţiei brute zilnice.

(3) Calculul şi reţinerea impozitului datorat se efectuează de către beneficiarii de lucrări la data fiecărei plăţi a remuneraţiei brute zilnice.

(4) Virarea la bugetul de stat a impozitului calculat şi reţinut de fiecare beneficiar de lucrări se va efectua până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

ART. 10

Prezentele norme metodologice intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Declaraţia 200 se completează şi se depune pentru:

1. veniturile realizate din activităţi independente – activităţi comerciale, profesii libere, drepturi de proprietate intelectuală;

- nu au obligaţia depunerii declaraţiei, persoanele fizice pentru care impozitul reţinut de plătitorii de venituri este final, potrivit opţiunii contribuabililor, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal;

- nu au obligaţia depunerii declaraţiei persoanele fizice care, în anul de raportare, au realizat venituri din activităţi independente impuse pe baza de norme de venit, cu excepţia persoanelor care au depus declaraţiile de venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu sau stabilit plăţi anticipate, conform legii.

2. veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor – închirieri sau arendă;

- nu au obligaţia depunerii declaraţiei, persoanele fizice  care, în anul de raportare, au realizat venituri din cedarea folosinţei bunurilor pentru care chiria prevăzută în contractul încheiat între părţi este stabilită în lei, nu au optat pentru determinarea venitului net în sistem real şi la sfârşitul anului anterior nu îndeplinesc condiţiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor din activităţi independente, pentru care plăţile anticipate cu titlu de impozit sunt egale cu impozitul anual datorat, şi impozitul este final;

3. veniturile obţinute din activităţi agricole determinate în sistem real;

4. transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise;

5. veniturile realizate din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Venituri pentru care nu trebuie depusă D 200

Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru toate celelalte categorii de venituri obţinute de către contribuabili în anul 2010, respectiv venituri din:

- salarii şi venituri asimilate salariilor;

- investiţii, altele decât cele menţionate anterior;

- premii şi din jocuri de noroc;

- pensii;

- activităţi agricole a căror impunere este finală, respectiv veniturile obţinute prin valorificarea produselor vândute către unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială sau către alte unităţi pentru utilizare ca atare, pentru care impozitul s-a calculat prin reţinere la sursa prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate;

- transferul proprietăţilor imobiliare;

- alte surse.

Opţiunea pentru redirecţionarea până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil

Cu ocazia completării şi depunerii Declaraţiei 200, contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.

De asemenea, aceeaşi posibilitate este acordată şi contribuabililor care în anul 2010 au obţinut venituri din salarii sau asimilate salariilor, care îşi pot exprima opţiunea prin completarea şi depunerea formularului 230 „Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ”.

Completare şi depunere

Formularul 200 se poate obţine prin:

- descărcarea de pe websiteurile: Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – de la adresa www.anaf.ro, secţiunea Asistenţă contribuabili/Toate formularele, cu explicaţii;;

dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective.

Politicile contabile nu pot fi unitare sau „standardizate” deoarece ele trebuie să fie adaptate

specificului activităţii societăţii comerciale.

Totuşi, regulile şi tratamentele contabile trebuie să fie cele prevăzute de Reglementările

contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, aprobate prin

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2010.

În funcţie de modul de prezentare al politicilor contabile, acestea pot să apară sub formă de:

- un document (manual) care cuprinde atât reguli şi tratamente contabile prevăzute de

reglementările contabile, cât şi documente justificative ce stau la baza înregistrării

operaţiunilor economico-financiare;

- două sau mai multe documente care formează un tot unitar, cum este cazul societăţilor

comerciale care utilizează programe informatice complexe care au proceduri şi înregistrări standardizate. În astfel de cazuri, se poate ca regulile contabile aprobate de administratori să fie completate cu tratamentele contabile şi procedurile de sistem.

În toate cazurile, se va avea în vedere aprobarea politicilor contabile de către administratori.

Prezentăm în continuare câteva din elementele care trebuie cuprinse în politicile contabile:

• Elaborarea politicilor contabile începe cu identificarea societăţii comerciale căreia îi sunt

aplicabile politicile contabile, respectiv denumirea societăţii, adresa, numărul din registrul comerţului, codul unic de înregistrare.

Având în vedere că politicile contabile sunt adaptate specificului activităţii (industrie,

construcţii, comerţ, agricultură etc.), fapt care va determina dezvoltarea anumitor reguli privind

evaluarea şi contabilizarea operaţiunilor, este necesară prezentarea pe scurt a activităţii entităţii,

plecând de la actul constitutiv al acesteia.

Necesitatea prezentării este dată de faptul că, deşi politicile contabile reprezintă un document

intern, acestea sunt analizate/consultate de către auditorii financiari/statutari, auditorii interni,

organele cu atribuţii de control în domeniul financiar-contabil, personalul din departamentele financiar-contabile.

În acelaşi timp, în situaţiile financiare anuale este prezentat un extras din politicile contabile,

astfel ca utilizatorii de informaţii să înţeleagă semnificaţia indicatorilor din bilanţ şi contul de profit şi

pierdere şi, după caz, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de numerar.

• 2. Trebuie precizat cadrul de reglementare în baza căruia au fost elaborate politicile

contabile. De exemplu: Prezentele politici contabile sunt elaborate în baza Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 sau în baza IAS/IFRS dacă societatea comercială întocmeşte şi situaţii IFRS.

Pentru ca politicile contabile să fie credibile şi fundamentate în baza reglementărilor contabile

aplicabile, considerăm necesară precizarea punctului din reglementarea contabilă care se referă la

problema respectivă.

• 3. Chiar dacă este prevăzută în legislaţia naţională obligativitatea conducerii contabilităţii în

limba română, politicile contabile trebuie să cuprindă o precizare în acest sens.

Pot fi înregistrate în contabilitate facturi şi alte documente într-o altă limbă şi altă monedă,

dacă acest fapt este prezentat expres printr-un act normativ (de exemplu Codul fiscal, referitor la factură).

• 4. Este necesară menţionarea monedei în care este ţinută contabilitatea, respectiv leu sau

leu şi valută (pct. 2 alin. (1) din reglementările contabile), în cazul tranzacţiilor în valută.

• 5. Prezentarea obiectivului politicilor contabile.

De exemplu: Prezentele politici contabile cuprind reguli de recunoaştere, evaluare şi

prezentare în situaţiile financiare a elementelor de bilanţ şi cont de profit şi pierdere, precum şi

reguli pentru conducerea contabilităţii în societatea X.

• 6. Precizarea modului în care se procedează atunci când entitatea derulează operaţiuni

pentru care nu are prevăzute tratamente contabile în politicile contabile aprobate.

De exemplu: Prezentele politici contabile sunt elaborate în baza Reglementărilor contabile

conforme cu Directiva a patra a CEE, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009. În cazul efectuării unor operaţiuni pentru care nu există prevedere expresă în prezentele politici contabile, conducerea compartimentului financiar-contabil va efectua înregistrările contabile în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, cu completarea şi aprobarea ulterioară a politicilor contabile aplicate în aceste cazuri, dar nu mai târziu de întocmirea situaţiilor financiare anuale.

• 7. Precizarea faptului că regulile şi tratamentele contabile cuprinse în politicile contabiletrebuie să respecte legislaţia naţională în ansamblul său.

În acest sens, aşa cum se menţionează şi în reglementările contabile, este necesară

cunoaşterea evoluţiei legislaţiei contabile (pct. 317).

De exemplu: Prezentele politici contabile trebuie aplicate cu respectarea legislaţiei, în

general, şi a celei care reglementează aspecte financiar-contabile (ordine ale ministrului finanţelor

publice etc.), în mod special. Considerăm că este necesară o astfel de prevedere deoarece nu

este suficientă respectarea numai a reglementării contabile. Pot fi prevederi în legislaţie care

reglementează unele domenii de activitate şi care pot conduce la înregistrări în contabilitate. De

asemenea, legislaţia care reglementează aspectele fiscale, poate determina anumite înregistrări

sau restricţionarea efectuării unor înregistrări.

Se poate menţiona, cu titlu de exemplificare, prevederea din Codul fiscal care restricţionează

utilizarea rezervelor aferente facilităţilor fiscale.

• 8. Stabilirea modului de corectare a erorilor contabile.

Corectarea erorilor contabile se efectuează astfel:

- erorile aferente exerciţiului curent se corectează pe seama contului de profit şi pierdere,

prin stornarea operaţiunilor eronate şi înregistrarea corectă a operaţiunilor. În funcţie de

posibilităţile oferite de programul informatic utilizat, se poate preciza dacă stornarea se

efectuează prin înregistrarea operaţiunilor iniţiale în roşu sau prin înregistrarea inversă (pct.

63 alin. (9));

- erorile aferente exerciţiului precedent se corectează pe seama rezultatului reportat sau a

contului de profit şi pierdere, în funcţie de semnificaţia erorii contabile. În acest caz se va

stabili ce înseamnă eroare semnificativă. Se poate preciza că pentru erorile aferente

exerciţiilor anterioare, conducerea compartimentului financiar-contabil informează consiliul

de administraţie cu privire la natura erorii, valoare, cauze etc.

• 9. Precizarea faptului că politicile contabile aprobate respectă conceptele şi principiile

cuprinse în reglementările contabile aplicabile. Fără a fi necesară enumerarea tuturor conceptelor

şi principiilor prevăzute de reglementările contabile aplicabile, precizarea că politicile contabile se bazează pe acestea este suficientă pentru cei care le analizează.

În măsura în care se doreşte prezentarea tuturor conceptelor şi a principiilor contabile,

entitatea poate proceda în acest sens.

• 10. Trebuie să existe o procedură de aplicare a manualului de politici contabile, ca şi un control asupra modului de respectare a acestuia.

Aspectele cu caracter general menţionate mai sus sunt câteva din cele care ar trebui

cuprinse în politicile contabile. În funcţie de cerinţele administratorilor, pot fi incluse şi alte

prevederi care să reglementeze activitatea financiar-contabilă în entitate.

Persoanele juridice care întocmesc situaţii financiare anuale individuale potrivit

Dosarul preţurilor de transfer va conţine:
A. Informaţii despre grup:
1. structura organizatorică a grupului, legală şi operaţională, inclusiv participaţiile, istoricul şi datele financiare referitoare la acesta;
2. descrierea generală a activităţii grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri faţă de anul fiscal precedent;
3. descrierea şi implementarea aplicării metodologiei preţurilor de transfer în cadrul grupului, dacă este cazul;
4. prezentarea generală a tranzacţiilor între persoane afiliate, din Uniunea Europeană:
a) modul de tranzacţionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzacţiilor;
5. descrierea generală a funcţiilor şi riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv schimbările intervenite în acest sens faţă de anul precedent;
6. prezentarea deţinătorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent, nume, know-how etc.) şi redevenţele plătite sau primite;
7. prezentarea acordurilor de preţ în avans încheiate de către contribuabil sau de către alte societăţi din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepţia celor emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
B. Informaţii despre contribuabil:
1. prezentarea detaliată a tranzacţiilor cu persoanele afiliate:
a) modul de tranzacţionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzacţiilor;
2. prezentarea analizei comparative:
a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor;
b) analiza funcţională (funcţii, riscuri, mijloace fixe utilizate etc.);
c) termenii contractuali;
d) circumstanţele economice;
e) strategii de afaceri specifice;
f) informaţii cu privire la tranzacţii comparabile externe sau interne;
3. prezentarea persoanelor afiliate şi a sediilor permanente ale acestora implicate în aceste tranzacţii sau înţelegeri;
4. descrierea metodei de calcul al preţurilor de transfer şi argumentarea criteriilor de selecţie a acesteia:
a) în cazul în care nu se folosesc metode tradiţionale de determinare a preţurilor de transfer se va justifica această opţiune;
b) în toate cazurile în care nu se aplică metoda de comparare a preţurilor se va justifica această opţiune;
5. descrierea altor condiţii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil. Baza legala
Ordinul preşedintelui ANAF nr 222 / 2008 articolul 1, anexa 1 ]]> http://www.firma-contabilitate.com/dosarului-privind-preturile-de-transfer/feed/ 0